« Trainer sau consultant? » Aceasta este intrebarea! Ce trebuie sa faca un trainer in contextul actual, pentru a raspunde cerintelor din ce in ce mai complexe ale clientilor de la un program de training ?
Cred ca raspunsul este urmatorul : rolul trainerului a devenit unul dihotomic in sensul ca, in timp ce isi pastreaza caracteristicile proprii, imprumuta caracteristici ale meseriei de consultant.Si acest lucru se intampla tocmai datorita faptului ca majoritatea companiilor consumatoare de training de pe piata romaneasca isi doresc sa lucreze cu traineri care, inainte de a livra un curs, isi dedica timp pentru cunoasterea reala a companiei respective, a specificului acesteia, a pietei in care ea activeaza precum si a oamenilor sai, a viitorilor cursanti.
Acest lucru nu este la indemana tuturor companiilor de training, intrucat demersul este consumator de timp si resurse iar acest consum nu poate fi intotdeauna reflectat direct proportional prin pretul stabilit pentru sesiunea de training.
Acesta este primul moment in care trainerul are nevoie de abilitati de consultant, abilitati care presupun profunzime si onestitate in abordare prin intelegerea reala a specificului cerintelor clientului, a obiectivelor acestuia precum si stabilirea limitelor de competenta, adica punctul pana la care poti aduce valoare colaborarii cu clientul tau. Consider ca o capcana in care cad adesea furnizorii de training este aceea de a oferi clientului, cel putin la nivel declarativ, tot ce acesta isi doreste, indiferent daca pote sustine aceasta promisiune sau nu.
Aici se produce o prima dovada a abilitatilor de consultant ale unui trainer, abilitati care se descopera si se construiesc pe masura ce piata evolueaza, se maturizeaza si isi modifica cerintele si prioritatile. Si asta si datorita faptului ca meseria de trainer este una relativ noua si inca nereglementata decat prin imaginea si reputatia pe care si-o construieste trainerul in fata clientilor.
De asemenea, dupa livrarea cursului, rolul trainerului nu inceteaza. El trebuie sa asigure continuitatea sesiunii de training prin urmarirea in teren a cunostintelor si abilitatilor dobandite de cursanti precum si prin consilierea individuala a acestora. Doar astfel un trainer poate avea pretentia ca sesiunile livrate au rezultate concrete in practica.
Acesta este cel de-al doilea moment in care trainerul va face apel la abilitatile de consultant. Desigur ca urmarirea imbunatatirii abilitatilor dobandite la curs, precum si consilierea individuala a cursantilor este de cele mai multe ori, in mod firesc, responsabilitatea managerilor. Insa aruncand din nou o privire la contextul actual de business extrem de dinamic, vom vedea ca foarte multi manageri sunt implicati in activitati operationale mult mai mult decat in mod normal. Si asta tocmai pentru ca exista o concurenta acerba in toate domeniile si managerii sunt de multe ori supraincarcati cu sarcini non-manageriale.
Pentru a veni in sprijinul acestor manageri, trainerul poate suplini, intr-o anumita masura, acest demers de urmarire in practica a cursantilor, precum si de consiliere individuala.
Insa aceste activitati tin de meseria de consultant, mai degraba decat de cea de trainer. De aceea, consider ca incet-incet, asistam la nasterea unei noi profesii – aceea de trainer-consultant. Si mai consider ca nu orice trainer poate fi consultant si nici invers.