Continuam prezentarea masurilor care pot fi luate pentru adaptarea stocurilor la realitatile pietei asa cum s-au desprins din ultima intilnire a Clubului Roman pentru Productivitate. Aceasta este continuarea articolului Productivitatea si stocurile (I).11. Supra-stocajul și blocarea magaziilor și spațiilor de depozitare. Zonele din spațiile în care avem stocuri excesive creează adevărate aventuri în momentul când acestea trebuie ocolite sau dacă se dorește utilizarea unui anumit sortiment din acest stoc. Timpii implicați cu aceste activități de ocolire sau de căutare sunt timpi non-productivi, care creează indirect costuri. Soluția: organizarea judicioasă a magaziei și a traseelor echipamentelor și a angajaților și conceperea unui sistem de gestionare a stocurilor astfel încât să se identifice aproape instantaneu locația exactă și cantitatea oricărui sortiment de produs.
12. Stocajul și rebuturile. În condiții de criză, nivelul rebuturilor are tendința de creștere din cauza neatenției angajaților în special, dar și a scăderii nivelului de calitate a materiei prime, suprasolicitarea uneori a echipamentelor și a nerespectării procedurilor și/sau pașilor din procese. Totodată se identifică și o creștere a rebuturilor în spațiile de stocare. Cauza rebuturilor în spațiile de stocare este manipularea defectuoasă și în grabă a echipamentelor. Soluția: creșterea disciplinei angajaților și eventual înnoirea echipamentelor uzate excesiv.
13. Stocajul și costurile cu reparațiile produselor rezultate din rebuturi parțiale. Cel mai mare inamic al crizelor este dimensiunea ”timp”. În cazul nostru, un produs care stă prea mult în activități de service riscă să nu mai poată fi vândut. Cu cât ciclul de viață al unui produs este mai scurt, cu atât ”șansa” de a ieși din piață pentru un produs aflat în activități de service este mai mare. Soluția: scurtarea timpilor de reparații ale produselor aflate în service sau trimiterea lor direct la furnizor.
14. Stocajul și necesitatea transporturilor suplimentare. Trimiterea unui produs la furnizor, din orice motiv, necesită un transport suplimentar. Trimiterea unui produs pentru reparații și apoi adus înapoi pentru vânzare implică transporturi suplimentare. Aceste transporturi creează pierderi, adică și costuri indirecte, invizibile de multe ori, dar și pierderi de oportunitate de a vinde, respectiv cifră de afaceri mai redusă. Soluția: optimizarea transporturilor și strângerea cooperărilor cu furnizorii.
15. Stocajul excesiv la clienți. Pe lângă pierderile cu transporturile suplimentare cauzate de întoarcerea stocurilor care nu s-au vândut, mai intervin o serie de pierderi cum ar fi: activități suplimentare ale oamenilor, documente suplimentare, aprobări suplimentare, produse ieșite ”natural” din piață din cauza ”orbitei greșite” a produsului (dacă acel produs era dus la alt client, acesta se vindea), etc. Soluția: monitorizarea continuă a stocurilor la clienți și repoziționarea spre vânzare a produsului exact în locul unde se poate vinde.
16. Stocurile și lungirea timpilor oamenilor în procese și/sau în activități. Reducerea productivității oamenilor prin creșterea timpilor productivi și mai ales a celor neproductivi sunt o realitate în perioadele de criză. Plecând de la factori de ordin social, de motivare la locul de muncă, de moral, de schimbare mai radicala a modului de a munci, de schimbarea colegilor etc, se poate ajunge la ”blocaje mascate” de activitate. Impactul asupra nivelului de stocuri ventilate prin firmă este direct și negativ. Soluția: monitorizarea permanentă a productivității angajaților în procesele afacerii prin conceperea de indicatori non-financiari de urmărire a productivității acestora.
17. Stocajul și valoarea în piață a efortului depus. În condițiile în care mediul de afaceri se schimbă în mod alert, ceea ce determină creșteri de costuri, atât directe cât mai ales indirecte, iar majoritatea prețurilor nu mai sunt acceptate de către clienți, se produce o ruptură și o pierdere de direcție. În aceste condiții, stocurile cresc. Soluția: conectarea permanentă a eforturilor depuse cu valoarea plătită de către client și conceperea unui sistem flexibil și total racordat la ramificațiile pieței.
18. Nivelul de stocaj și uzura angajaților și a utilajelor. Din lipsă de alocare bugetară pentru investiții, pentru formarea personalului și prin reducerea numărului de angajați, uzura angajatului se amplifică, ceea ce cauzează pierderi, inclusiv cele de natura stocurilor. Soluția: conceperea de programe de reducerea stresului la serviciu și conceperea de alocări bugetare la ”îndemâna directorului general” pentru a face față problemelor ”apărute peste noapte”.
19. Stocurile excesive și cheltuielile cu publicitatea. Publicitatea a fost și va rămâne forma de a atrage atenția supra produselor și serviciilor companiilor. Dar se impune o întrebare: ce procent din produsele promovate prin planuri de publicitate au rămas nevândute? In condiții de criză este dificil să se stabilească volumul de produse care se va vinde de pe urma unei campanii. Soluția: rearticularea sistemelor de costuri astfel încât să se poată aloca cât mai mult din costurile indirecte către cele directe.
20. Stocajul excesiv și consumabilele necesare pentru a ”întreține un stoc relativ mort”. De cele mai multe ori aceste costuri care privesc consumabilele nu sunt avute în vedere în calculația de cost pentru un produs aflat în stoc. De exemplu, dacă pentru un depozit frigorific, care are 28,5% stoc fără mișcare, se schimbă instalația de ventilare, cum se alocă această cheltuială pe costul produselor din acel depozit? Soluția: dezvoltarea sistemului de calculație a costurilor și inițierea de proiecte de tip KAIZEN.
În concluzie, se impune o întrebare: se poate da faliment din cauza sistemului de stocaj? Răspunsul este unul afirmativ. Sistemul de stocaj poate conduce la declararea falimentului. Este o starea relativ latentă, care implică multe costuri ascunse și indirecte în special și care are ca principală cauză modul de lucru învechit – modul de lucru de dinainte de Septembrie 2008 când sistemul de vânzare accepta un nivel al stocurilor relativ mare. O dată cu ”reatragerea apelor”, respectiv cu reducerea vânzărilor, stocurile consumatoare de resurse sunt mult mai vizibile.
Succes!
