Fiecare dintre noi cunoastem cel putin un caz in care doi prieteni au pornit impreuna o afacere si dupa un timp mai lung sau mai scurt au ajuns la tribunal. Nu numai ca s-a ales praful de afacere, dar s-a terminat si cu prietenia.
Nu doar prietenii se cearta. Orice tip de relatie intre oameni poate duce la conflicte, atunci cand este prost gestionata. In general conflictele nu ne plac. Fie pentru ca genereaza o situatie de insecuritate, fie pun la indoiala ceea ce noi consideram ca ar fi „drept”. Si atunci cautam o rezolvare.
Prima incercare este sa avem o discutie. Dar, de cele mai multe ori, din lipsa capacitatilor de comunicare sau datorita spiritelor inflamate, in loc sa rezolvam situatia, mai rau o agravam. Oamenii au uneori un talent natural de a spune exact ce nu trebuie, in momentele critice. Si atunci se trece de „point of no return”: momentul taierii puntilor de comunicare.
De aici urmatorul pas este justitia. Care insemna timp, bani si expunerea la o interpretare a legii de catre o terta parte – completul de judecata. Nici un set de legi creat de o societate de oameni nu poate acoperi toate situatiile care apar in viata de zi cu zi. Arbitrariul deciziei duce invariabil la nemultumirea uneia dintre parti, care va continua disputa prin atacarea deciziei la forurile superiore in limitele permise de lege.
Dar nu a fost asa dintotdeauna. Din pacate pentru cultura sociala romaneasca, comunismul a distrus ceea ce exista in perioada interbelica ca factor de mediere, in special in mediul rural. Preotul, invatatorul sau boierul erau elemente de reglare sociala care, prin educatia si cultura lor, indeplineau rolul de mediatori. Rareori se ajungea la tribunal. Odata cu erodarea statutului acestor persoane, a disparut si constiinta faptului ca disputele care nu pot fi rezolvate pe cale amiabila de catre partile implicate, nu trebuie neaparat sa ajunga la tribunal.
Exista medierea! Este situatia in care o persoana specializata sau, in cel mai rau caz, o persoana in care partile au incredere, sa gestioneze procesul de comunicare si sa ajute la gasirea unor solutii care sa conduca la rezolvarea problemei. Cand doi oameni nu pot comunica direct pentru ca nu se suporta unul pe celalalt, ei o pot totusi face printr-un intermediar: mediatorul.
Avantajul medierii este ca partile au controlul deplin al deciziei. Nu se poate ajunge la consens decat daca partile implicate sunt de acord. Intr-un conflict, problema este lipsa comunicarii. Mediatorul are rolul de a inlesni si gestiona procesul comunicarii. Iar costurile acestui proces sunt infinit mai mici decat cele ale unui proces juridic.
Pe de alta parte, in cazul ajungerii la un acord, acesta fiind agreat de parti, sansele ca el sa fie atacat sau nerespectat sunt mult mai mici decat in cazul altor tipuri de rezolutii.
Este indicat ca mediatorul sa fie o persoana cu experienta si cu abilitati de negociere. De asemenea, trebuie sa fie o persoana cu o reputatie fara pata. Increderea si echidistanta sunt elementele cheie pe care se bazeaza mediatorul. Oricate abilitati de negociere ar avea, daca nu reuseste sa castige increderea partilor, medierea nu are nici o sansa.
A reinstaura in mentalitatea romaneasca constiinta faptului ca medierea este o alternativa reala si eficienta in rezolvarea conflictelor este o sarcina grea si de durata. Insa odata inceput acest proces, medierea va castiga din ce in ce mai mult teren. Multe resurse vor fi economisite si multe oportunitati vor fi fructificate.
Medierea - eficienta in rezolvarea conflictelor
| Alte articole: |
|---|
|
