Mit: Training-ul face minuni!
Cum îl recunoşti: „Vreau să îmi trimit şi eu oamenii mei la un curs de două zile de comunicare şi apoi să comunice „super”!”
Ce e în spatele mitului: Cel care cere asta nici el nu comunică prea bine. Dacă ar face-o, ar şti că oamenii nu îşi schimbă obiceiurile în două zile.
Cum lucrăm cu acest mit: „Haideţi să facem un experiment! Veniţi şi dumneavoastră la curs şi, dacă după două zile comunicaţi „super”, atunci înseamnă că şi oamenii dumneavoastră vor trebui să facă asta. Ce ziceţi?”
Explicaţii necesare: Training-ul face minuni, dar minuni mici! În timpul cursului oamenii pot conştientiza anumite obiceiuri care îi împiedică să atingă performanţa, pot deveni mai motivaţi să schimbe ceva în viaţa lor, pot înţelege cum ar merita să facă schimbările. Au nevoie de timp suplimentar după curs pentru a face acele schimbări. Şi au nevoie de timp ca obiceiurile vechi să fie „dezinstalate” şi înlocuite cu altele noi.
De ţinut minte: Cunoştinţele se schimbă în zile, abilităţile / competenţele în luni, iar atitudinile în ani. Mai are cineva cereri absurde?
Mit: Trainerul trebuie să fie perfect!
Cum îl recunoşti: „Îmi trebuie un super-trainer, înţelept, deştept, cu simţul umorului, entuziast, într-un cuvânt excelent!”
Ce e în spatele mitului: Cel care cere asta cere garanţii că programul va fi livrat corespunzător şi că participanţii de la curs nu vor fi „scoşi din sărite” de un trainer „incomod”.
Cum lucrăm cu acest mit: „Eu, ca trainer, am cutare, cutare şi cutare din lista dumneavoastră. Restul sunt în curs de a le obţine. Partea de înţelepciune mai am de lucrat ceva vreme. Cum facem?”
Explicaţii necesare: Toţi dorim ca trainerul care susţine programul să fie perfect. Cum perfecţiunea din mintea noastră nu prea are uneori legătură cu realitatea, poate ar fi bine să mai coborâm cu picioarele pe pământ. Probabil că cei mai buni traineri, din această perspectivă, sunt cei pe la 70 – 80 de ani care le au pe toate. Din ce ştiu eu, cei mai buni traineri sunt cei care sunt în permanentă dezvoltare, nu cei care nu mai au nimic de dezvoltat. Ăia sunt perfecţii!
De ţinut minte: Procesul de dezvoltare al unui trainer (că e om şi el!) nu se termină niciodată. Aşadar e nerezonabil să ceri să ai la curs trainer care nu mai are nimic de învăţat.
Mit: Dom’le, asta e teorie!
Cum îl recunoşti: „Domnule dragă, astea sunt teorii! Mie îmi trebuie ceva practic, ceva care să funcţioneze de la sine. Şi oricum astea nu ştiu dacă funcţionează la noi. După cum ştii domeniul nostru e unul specific, diferit de celelalte domenii.”
Ce e în spatele mitului: Neîncrederea că se mai poate face ceva pentru afacerea lui / Încearcă să îţi transmită că ar fi bine să fii specializat pe domeniul lui pentru că altfel nu ai nici o şansă / Probabil că te vede ca un profesor de la universitate care vine să predea diferite teorii
Cum lucrăm cu acest mit: „Aşa este. Sunt teorii. Pe baza cărora vom arăta participanţilor metodele şi tehnicile concrete prin care pot obţine rezultate (şi îi dai şi un exemplu ca să îi „tulburi” mintea în sensul bun). Cât despre domeniul specific, toţi clienţii cu care am lucrat până acum au domenii specifice de activitate!”
Explicaţii necesare: Cineva din Occident m-a întrebat acum câţiva ani: „Ştii care e diferenţa între Occident şi România?”. Şi tot el mi-a spus: „Occidentul pune teoria în practică!”. Noi nici măcar nu dăm o şansă teoriei. O desfiinţăm pentru că pur şi simplu este teorie. Întrebare: Cum poţi ajunge să fii un bun motivator fără să ştii despre principalele teorii din domeniul motivării, teorii dezvoltate şi verificate prin practică?
De ţinut minte: O bună teorie duce la o practică bună. Orice practică bună porneşte de la o idee bună. Sau teorie bună. Cât despre specificul activităţii, aşa este. Fiecare domeniu are particularităţile sale. Dar principiile de comunicare sunt aceleaşi, indiferent de domeniu. Ce diferă sunt metodele concrete de aplicate. Cine ştie principiile şi le simte poate să facă treabă foarte bună la nivel de metode şi tehnici de comunicare. Un fost client le-a spus participanţilor abia întorşi de la curs: „Şi-acuma gata! Cursul s-a terminat! Lăsaţi teoria şi treceţi la practică!”.
Mit: Hai să facem două zile în loc de patru!
Cum îl recunoşti: „Nu se poate comprima programul, să îl facem mai intensiv?”
Ce e în spatele mitului: Percepţia că se poate învăţa într-un timp mai scurt ceea ce se poate învăţa într-un timp mai lung. Percepţia că participanţii pot asimila oricât, oricând, oricum, oriunde şi aşa mai departe, că doar de aia sunt participanţi!
Cum lucrăm cu acest mit: „Haideţi! La ce vreţi să renunţăm din cele patru zile?” „Păi nu vreau să renunţăm la nimic! Vreau doar să facem două zile în loc de patru şi să facem aceleaşi lucruri!” „Bun, înţeleg! Şi cum credeţi că putem să facem asta?”
Explicaţii necesare: Toţi clienţii vor mai repede şi mai bine. Nu am întâlnit clienţi care să gândească altfel. Ceea ce este în regulă pentru că astfel furnizorii pot crea produse şi servicii mai bune. În domeniul educaţiei lucrurile stau un pic altfel. Gândiţi-vă la sistemul educaţional naţional. Haideţi să nu mai facem 12 ani (fără studii universitare), ci doar 6, şi în ăia 6 ani să facem toată materia care era de făcut în 12 ani. Ce ziceţi?
De ţinut minte: Mai repede, mai intensiv nu înseamnă neapărat mai bun. Mintea are nevoie de timp să integreze noile cunoştinţe şi să le coreleze cu cele deja existente. Sunt anumite exerciţii care nu poţi să le comprimi (cum ar fi simulările, jocurile de rol şi studiile de caz). Mai mult, mai multă informaţie într-o unitate mai mică de timp creează „tulburări mentale” pentru că pur şi simplu e prea multă informaţie.
Mit: Ce e mult e bun!
Cum îl recunoşti: „Pune dom’le acolo şi din aia şi din aia! Să fie, să înveţe!”
Ce e în spatele mitului: Ideea că acel client are superoameni / Prea multe filme văzute cu Johnny Mnemonic / Credinţa că cu cât e mai multă informaţie cu atât se „prinde” mai multă informaţie de oameni
Cum lucrăm cu acest mit: „Chiar aş fi curios dacă facem aşa să veniţi şi dumneavoastră la curs şi să vedem cât reţineţi şi cât aplicaţi din ceea ce aflaţi!”
Explicaţii necesare: Ce e mai mult nu e neapărat şi mai bun. Multă informaţie transmisă într-o anumită unitate de timp zăpăceşte mintea şi o face să respingă informaţia.
De ţinut minte: Mai puţin înseamnă mai mult! Mai puţină informaţie, analizată cu atenţie şi cu mult timp generează efecte mai mari decât multă informaţie peste care se trece superficial.
Mit: Training-ul e un fel de team building (ca să nu zic team drinking)!
Cum îl recunoşti: „Să fie mai multe pauze, iar seara să avem şi noi timp să vizităm împrejurimile că unii dintre ei nu au ajuns de multă vreme la munte. Şi nici nu vrem să îi stresăm prea tare!”
Ce e în spatele mitului: Teama de a insista pe ceea ce e cu adevărat important şi anume noţiunile care merită transmise participanţilor / Posibil prea mare libertate acordată angajaţilor
Cum lucrăm cu acest mit: „În regulă. Două ore de curs pe zi credeţi că e suficient? O oră dimineaţa şi una după-amiaza ca să nu fie obosiţi!”
Explicaţii necesare: E foarte important să îţi pese de angajaţi. E minunat chiar. Dar ai face acelaşi lucru cu copilul tău de la şcoală? „Ştiţi, doamnă învăţătoare, se poate ca astăzi să faceţi 2 ore în loc de 4 ca să nu îmi surmenaţi copilul?”
De ţinut minte: Programele de pregătire sunt un beneficiu pentru companie pentru că scopul lor este creşterea performanţei angajaţilor şi, implicit, a companiei. Din această perspectivă, separaţi training-ul de componenta excesivă de fun şi relaxare. Nu în sensul că programul va fi plin de seriozitate, ci că va fi plin de disciplină („Acum facem asta şi obţinem asta! Data viitoare facem ailaltă şi obţinem ailaltă!”).
Mit: Cel mai mult învaţă participanţii!
Cum îl recunoşti: N-ai cum să îl recunoşti pentru că sunt puţini care se gândesc la asta!
Ce e în spatele mitului: Uite că nu ştiu! Poate ideea că, devreme ce participanţii sunt participanţi, trebuie să înveţe foarte mult dintr-un curs şi că nimeni nu are cum să înveţe mai mult decât ei. Da, cred că asta e!
Cum lucrăm cu acest mit: Le spunem de la început că trainer-ul învaţă mai mult decât participanţii.
Explicaţii necesare: Ori de câte ori un trainer susţine un curs, el repetă cursul respectiv. Şi cum repetiţia este mama învăţăturii, e lesne de înţeles de ce un trainer învaţă mai mult decât participanţii. Unde mai pui asocierile noi de idei pe care le face, ideile noi care îi vin în minte şi altele.
De ţinut minte: Trainer-ul învaţă mai mult decât participanţii! La orice curs! Dar asta nu înseamnă, cum ar crede unii, că trainer-ul ar trebui să dea o anumită parte din onorarii înapoi pentru că acel client îi pune la dispoziţie contextul de învăţare.
Romeo Creţu
